Rochii superbe purtate de Marilyn Monroe

Marilyn Monroe Dress

 Do you like it ?

Liz Taylor si casatoriile sale

Liz Taylor si-a facut debutul fulminant la varsta de 12 ani si a devenit in scurt timp "actrita inimilor" la Hollywood. Sase ani mai tarziu, in anul 1950, s-a casatorit cu primul sot, Conrad Hilton Jr. Dupa doar 9 luni,  actrita l-a parasit pe mostenitorul vestitului lant hotelier.

Un an mai tarziu, in 1952, s-a casatorit cu actor britanic Michael Wilding. De aceasta data, Elizabeth Taylor  a spus "da la bine si la rau” pentru cinci ani. La doar o luna dupa divortul de cel de-al doilea sot, seducatoarea actrita si-a trecut in “palmares” o alta cununie in 1957. La bratul sau l-a avut pe producatorul de teatru si film Michael Todd, care a decedat un an mai tarziu intr-un accident de avion in New Mexico. Ironia sortii a facut ca avionul sa poarte numele de Liz cea norocoasa.

Urmatorul mariaj a starnit noi controverse. Liz a fost acuzata ca i-a furat sotul unei alte actrite, Debbie Reynolds. Casatorita doar pentru cateva luni cu Eddie Fisher, iubareata de la Hollywood a ramas in doar cateva luni singura din nou. In timpul acestui mariaj, actrita a primit primul sau premiu Oscar pentru rolul din filmul Butterfield 8. Pe atunci filma deja la filmul “Cleopatra” cand, grav bolnava de pneumonie, a trecut razant  pe langa moarte.

Una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste de la Hollywood: Liz si Richard Burton

Pelicula "Cleopatra", cel mai scump film produs pana atunci la Hollywood, ii aducea lui Liz un onorariu de un milion de dolari. Pe langa aceste doua recorduri, filmul i-a prilejuit actritei intalnirea cu Richard Burton, altfel spus barbatul vietii sale. Scenele de dragoste dintre Liz Taylor, care o interpreta pe regina Nilului, si Burton, alias Marc Antoniu, l-au facut pe regizorul Joseph Mankiewicz  sa declare ca se simte prins "intr-o cusca cu doi lei".

Desi Burton era casatorit, acest impediment a fost inlaturat de actrita si in 1964 a debutat cu surle si trambite primul mariaj cu acesta. Burton, deloc un sot model, s-a dovedit a fi infidel si dependent de alcool. Nici bine nu s-a terminat luna de miere ca certurile au debutat. Pe de o parte era viata lor tumultoasa, de cealalta parte prestatiile apreciate din filme.

Cei doi au jucat in 12 pelicule impreuna, cea mai apreciata fiind "Cine se teme de Virginia Wolf?"

Burton obisnuia sa isi spela pacatele cu daruri opulente precum diamantele. In colectia ei de bijuterii erau si unele dintre cele mai pretioase bijuterii din lume precum diamantul Krupp, un diamant Cartier denumit apoi Taylor-Burton in valoare de un milion de dolari, brosa cu diamante a Ducesei de Windsor si diamantele Taj Mahal.

"Am iubit bijuteriile de cand ma stiu. Mama mi-a spus ca n-am deschis ochii opt zile dupa ce m-am nascut, dar cind i-am deschis, primul lucru la care m-am uitat a fost inelul ei de logodna. Eram vrajita", a declarat Liz Taylor in 2002.

Zece ani de pasiune si chin. Atat au pututu duce cei doi in primul mariaj care s-a incheiat in 1974. In ciuda neintelegerilor, Liz si Richard au adoptat o fetita pe nume Maria Carson in timpul primei casatorii. Nua u rezistat prea mult unul fara celalalt si in 1975, cuplul de aur al Hollywood-ului s-a reunit, insa tot pentru o scurta perioada de un an.

Dupa cel de-al doilea divort, cariera actritei a intrat intr-un con de umbra. Excesele din viata personala lasandu-si amprenta asupra siluetei actritei.

Totusi nu a renuntat la iubire si in 1976 s-a casatorit cu politicianul John Warner alaturi de care a stat pana in1982.

Ultimul ei mariaj, cu muncitorul in constructii Larry Fortensky, a durat cinci ani si s-a incheiat in 1996.

Elizabeth Taylor isi petrecea majoritatea timpului intr-un scaun cu rotile, dupa ce in ultimii 25 de ani a fost internata de mai mult de o suta de ori in spital, avand o interventie chirurgicala la sold si doua interventii foarte riscante la spate.

Totodata, ea a cazut de pe cal in timpul unor filmari, a suferit de pneumonie si cancer de piele, a fost supusa unei traheotomii, a fost dependenta de alcool si analgezice, a fost supusa mai multor interventii chirurgicale la plamani, creier, sold si inima.

In 1997 actrita a suferit un atac cerebral in urma unei operatii de extirpare a unei tumori pe creier si a fost chiar in moarte clinica.

Frumusetea anilor '40

 

În anii '40, Europa a intrat în umbra crudă a războiului, iar capitala modei şi a frumuseţii s-a mutat la New York. În Paris şi Londra, femeile erau într-o perioadă de austeritate deoarece trebuiau să susţină războiul. Îşi reciclau până şi hainele vechi însă îşi lăsau părul lung pentru a demonstra că feminitatea nu a murit, în pofida vicisitudinilor timpului.
Apa curentă nu mai era o raritate, iar astfel majoritatea populaţiei feminine avea acces la săli de baie. Igiena era foarte importantă, iar o femeie frumoasă era în primul rând curată şi sănătoasă. În această epocă s-a produs revoluţia şampoanelor. Săpunul, şamponul şi deodorantul erau principalele produse de înfrumuseţare în America.
În lipsa cremelor şi demachiantelor, femeile foloseau produse vegetale pentru îngrijirea tenului, iar la machiaj, ele s-au dovedit a fi foarte inventive. Foloseau praf de cărbuni pentru fard, câteodată chiar şi crema de ghete pentru gene, iar pentru pomeţi, petalele de trandafir în alcool ofereau un roz demn de Era Victoriana.
Cinematografia hollywoodiană sau fabrica de vise era mai strălucitoare ca niciodată. Industria filmului era încurajată pentru a ridica moralul trupelor şi populaţiei. Starurile feminine erau personaje puternice, iar filmele abordau teme precum războiul şi iubirea. Aceasta a fost perioada de glorie pentru actriţe precum Rita Hayworth , Lana Turner sau Marlene Dietrich.

Actriţe de odinioară: Jane Russell

Jane Rusell was born in Minnesota in 1921.   She was under contract to Howard Hughes and made her film debut with the widely publicised “The Outlaw” which was released in 1946.   Over the next dozen years she starred opposite the most popular leading men of the period including Clark Gable, Robert Mitchum, Bob Hope, Frank Sinatra, Richard Egan and Cornel Wilde.   Her more popular films include “The Revolt of Mamie Stover”, “The Paleface”, “Gentlemen Prefer Blondes” and “The Tall Men”.

Iubiri de legenda - Marlene Dietrich si Jean Gabin

Marile pasiuni continua sa alimenteze legende. Astazi iti povestim despre relatia de iubire dintre Marlene Dietrich si Jean Gabin.

Marlene Dietrich, actrita germana devenita vedeta hollywoodiana, l-a iubit cu pasiune pe Jean Gabin, frumosul cinematografiei frantuzesti, dinainte ca ea sa imbratiseze cariera de cantareata si el sa devina simbolul filmelor cu gangsteri. Cei doi chiar au locuit impreuna cativa ani. Marlene gatea pentru Jean sarmale, iar el o invata cuvinte din argou.

Relatia lor a inceput la Hollywood, in iulie 1941, la cabaretul "La Vie parisienne". In acea seara, Marlene era asezata langa Ernest Hemingway, "marea ei iubire platonica". Ea il recunoaste in sala pe Gabin, care ii fusese prezentat mai demult la Paris, si il invita la masa ei. El e timid, stanjenit, nu vorbeste engleza. Mai rau, nu il citise niciodata pe Hemingway! Si cu toate astea, din seara aceea, Marlene Dietrich ii devine ghid la Hollywood si profesor de engleza. Doua luni mai tarziu, il insoteste si in pat.

Garbo – rivala

Povestea lor nu se opreste la un simplu flirt. Jean se plictiseste la hotel si ii marturiseste iubitei sale ca ar dori "o casa cu gradina mare, plina cu copaci si flori frumoase". Marlene inchiriaza o vila la Brentwood, unde creeaza o mica Franta pentru amantul ei exilat. Vecina lor nu era nimeni alta decat Greta Garbo, "Divina", cea mai mare vedeta a anilor `30, rivala Marlenei. Garbo ii spiona pe cei doi cand acestia se aflau la piscina si nu ezita sa escaladeze pubelele pentru a avea un unghi de observatie mai bun.

Marlene Dietrich era intruchiparea femeii fatale din acele vremuri, expira erotism si glamour. Ea fusese descoperita in 1930, dupa ce jucase in "The Blue Angel", primul lungmetraj nemtesc cu sonor. Imediat dupa, Hollywood-ul a primit-o cu bratele deschise, alaturi de regizorul si amantul ei, Joseph von Sternberg. Sotul artistei, evreul Rudolf Sieber, inchide ochii la numeroasele ei aventuri (printre care John F. Kennedy si Garbo insasi). Insa la inceputul anilor `40, gloria ei este in declin. O noua generatie de actrite o depaseste in notorietate: americane sanatoase (Jane Russell) sau bombe erotice (Rita Hayworth).

Jean Gabin era intruchiparea proletarului un pic vulgar, chiar brutal uneori, dar integru. El era casatorit, insa nu mai locuia cu sotia sa, Jeanne Mauchain, fiind deschis aventurilor. In februarie 1941, el paraseste Europa pentru Statele Unite, fugand de razboiul care il impiedica sa faca filme. La Hollywood, el are o aventura cu actrita Leslie Caron inainte de a o cunoaste pe Marlene.



In ciuda eforturilor iubitei sale, lui Jean ii este in continuare dor de tara sa natala. El se inroleaza in Fortele Libere Franceze, iar Marlene accepta sa-l lase sa plece. In aprilie 1943, ea il insoteste la New York. Inainte de a se imbarca pe vaporul care il ducea in Europa, el ii ofera o bijuterie cu diamante. Cei doi nu stiu daca se vor mai vedea vreodata. Marlene ii scrie: "Posta e urmarita, nu uita sa vorbesti despre mine cu apelativul Marea"

"Ai fost un inger"

In timpul conflictului, Marlene ii refuza avansurile lui Goebbels, care vrea sa faca din ea vedeta cinematografiei naziste. Ea primeste nationalitatea americana si se angajeaza alaturi de trupele aliate. Misiunea sa: sa cante pentru a-i incuraja pe soldati. In mai 1945, Marlene il revede in sfarsit pe Jean la Berchtesgaden, in Germania, unde el lupta alaturi de generalul de Gaulle. Ea fuge spre el pe niste tocuri subtiri, prin noroi. El este jenat de situatie, insa o saruta. Soldatii din jurul lor ii aclama.

Dupa razboi, situatia era dificila. Industria cinematografica nu se mai interesa de cei doi actori. Ei mai filmeaza un singur film impreuna, in Franta: Martin Roumagnac. Fiecare dintre ei ramane fidel propriului mit: Marlene joaca o vampa, iar Jean un antreprenor mason. El e sincer, ea meschina, iar el o ucide din gelozie. Filmul este un esec.

Jean refuza sa o urmeze pe Marlene in SUA. La 43 ani, el vroia copii, in timp ce actrita, la 46 ani, era deja bunica. Gabin o paraseste in 1947 si se casatoreste cu tanara Colette Mars.

"Ai fost o perioada frumoasa din viata mea, ai fost un inger si iti multumesc, insa din pacate lucrurile frumoase se termina si cred ca ar fi mai bine sa nu ne mai vedem", il scrie el.

Chiar daca Jean Gabin se desparte brutal de ea, Marlene scrie in memoriile ei, 30 ani mai tarziu: "Gabin era Barbatul, super – Barbatul, barbatul vietii mele. El era idealul cautat de toate femeile."

Actriţe de odinioară: Marlene Dietrich şi Greta Garbo

Cele două dive au negat întotdeauna că se cunosc. Cu toate acestea, există dovezi că, în 1925, în perioada lor pre-Hollywood, au fost implicate într-o scandaloasă poveste de dragoste care aproape a distrus-o pe vulnerabila Garbo.

Chiar şi într-un loc precum Hollywood-ul, care musteşte de secrete murdare, relaţia dintre Marlene Dietrich şi Greta Garbo a fost întotdeauna un subiect de bîrfă fascinant. Cum era posibil ca aceste două femei, amîndouă provenind din Europa, foarte apropiate ca vîrstă şi avînd aceeaşi aură de vampă să fie – aşa cum au susţinut mereu – complet străine una faţă de alta? Garbo a ajuns la Hollywood în 1925, la vîrsta de 20 de ani. Dietrich a părăsit Germa­nia, cu aceeaşi destinaţie, cinci ani mai tîrziu, pe transatlan­ticul SS Bremen, la bordul căruia a încercat să o seducă, fără succes, pe soţia unui costumier de teatru new-yorkez. Rivalitatea dintre nem­ţoaică şi suedeză era anticipată, cu toate că publicul ştia foarte puţine despre trecutul acestora.

Oficial, divele s-au întîlnit o singură dată, 15 ani mai tîrziu, cînd Orson Welles le-a făcut cunoştinţă la o petrecere. Întîlnirea nu a avut mare succes. Marlene, expertă în arta de a flata, i-a spus Gretei că e o zeiţă. Garbo, a cărei regulă era să nu întoarcă niciodată un compli­ment, a murmurat un “mulţu­mesc” şi s-a pierdut în mulţime. Cariera sa era oricum pe sfîrşite, aşa că nu-şi dorea decît să fie lăsată în pace, în special de către Dietrich. În maşină, cînd se întor­ceau la Welles acasă, Marlene ar fi făcut remarca următoare: “Nu are lăboaie aşa de mari pe cît se spune”. Dar asta a fost, de-adevă­ratelea, toată povestea? Autoarea britanică Diana McLellan susţine că, în sfîrşit, ar fi descoperit secre­tul celor două. Dietrich şi Garbo nu numai că se cunoşteau, dar au fost iubite cu 20 de ani înainte ca Welles “să le facă cunoştinţă”.

S-a întîmplat, după spusele lui McLellan, în timp ce jucau într-un obscur film mut nemţesc, “Die freudlose Gasse”, chiar dacă Dietrich a negat pînă la moartea ei, în 1992, că ar fi avut de-a face cu acesta. În timpul lucrului, Marlene, o boemă mămică de 23 de ani, renumită pentru apetitul său de a seduce femei frumoase - în special în culise – a cucerit-o pe sensibila suedeză de 19 ani, needucată şi confuză sexual. Legătura lor s-a sfîrşit cu o trădare atît de brutală încît Garbo a refuzat să mai audă de Dietrich pentru restul vieţii – chiar dacă cele două au avut, simultan, aceiaşi amanţi, printre care scriitoarea Mercedes de Acosta sau Erich Maria Remarque. Iar în deznodămîntul relaţiei, dezvăluit de “malefica” Dietrich prietenilor comuni, se poate găsi şi explicaţia obsesiei patologice pentru intimitate a lui Garbo.

La célèbre robe blanche de Marilyn Monroe vient d'être vendue aux enchères, elle s'est arrachée à 4 millions d'euros.

La célèbre "Subway Dress" portée par l'actrice américaine, Marilyn Monroe, dans le film Sept Ans de Réflexion, a été vendue aux enchères le 18 juin dernier.

Célèbre robe vendue aux enchères

La vente aux enchères, organisée à Beverly Hills par Debbie Reynolds, une grande collectionneuse de costumes, a émoustillé de nombreux fans.

Signée du costumier américain William Travilla, la sublime robe blanche de Marilyn Monroe, a été vendue 5,6 millions de dollars (4 millions d'euros) alors qu'elle était estimée entre un et deux millions de dollars.

Ceci n'est pas étonnant puisque la jolie robe plissée portée par Marilyn Monroe, fait référence à une scène mythique du cinéma hollywoodien... Qui n'a jamais vu la scène où, en passant sur une bouche d'aération, la robe de la belle se soulève ?

Des accessoires et vêtements phares de la star ont également été mis aux enchères, notamment la robe rouge à sequins et le chapeau qu'elle portait dans Les hommes préfèrent les blondes, achetés 1,47 million de dollars (1 million d'euros).

Celebra rochie a lui Marilyn Monroe a fost vanduta cu 4,6 milioane dolari

Rochia alba purtata de Marilyn Monroe in filmul "Sapte ani de casnicie" (1955) a fost vanduta pentru 4,6 milioane de dolari la o licitatie din Los Angeles.

Actriţe de odinioară: Secretele lui Marilyn Monroe

Confesiunile facute de Marilyn Monroe pe canapeaua unui psihiatru ies la lumina dupa 43 de ani de la moartea actritei si arata care era starea acesteia cu cateva luni inainte de a se sinucide, scrie cotidianul "The Independent". Ziarul "Los Angeles Times" a publicat fragmente din materialele tiparite dupa casetele inregistrate de dr. Ralph Greenson, psihiatrul actritei, cel care a initiat-o pe aceasta in aplicarea tehnicii "liberei asocieri". Monologurile publicate contin descrieri ale barbatilor din viata actritei, trecandu-i in revista pe toti, de la fosti soti la membrii familiei Kennedy. Sunt amintite, rand pe rand, ambitia ei de a juca in roluri serioase, conflictul cu studioul, senzatia ca frumusetea ei incepea sa paleasca. Toate aceste destainuiri au iz de indiscretie, exceptie facand partea care se refera la John F. Kennedy, presedinte al Statelor Unite ale Americii: "Marilyn Monroe este un soldat. Comandantul ei este cel mai maret si mai puternic om din lume. Prima indatorire a unui soldat este aceea de a se supune comandantului sau", declara actrita in materialul respectiv. Nu se face nici o aluzie in aceste confesiuni despre o posibila relatie amoroasa intre Monroe si presedintele SUA, nu reiese decat o mare admiratie.

Confesiuni fierbinti

Fratele mai mic al presedintelui nu a impresionat-o prea mult: "Ce sa fac in legatura cu Bobby? Dupa cum se stie, nu exista prea mult loc in viata mea pentru el. Vreau ca altcineva sa ii spuna ca s-a terminat intre noi. Am incercat sa il rog pe presedinte sa o faca, dar nu am reusit sa ajung la el", marturisea Marilyn.

Materialul contine de asemenea unele confesiuni fierbinti despre o aventura de o noapte, alaturi de actrita Joan Crawford. Marilyn Monroe vorbeste deschis despre mariajele ei esuate, sustinand cu insistenta ca inca il mai iubeste pe primul ei sot, Joe DiMaggio: "Joe n-a putut ramane casatorit cu un star de cinema. El are in capul sau incapatanat de italian imaginea traditionala a sotiei italiene".

Cu dramaturgul Arthur Miller a fost altfel: "Faptul ca m-am casatorit cu el a fost greseala mea, nu a lui", mai spune actrita. Pe aceste casete, actrita (despre care se spune ca a murit in urma unei supradoze de tranchilizante) nu pare deloc deprimata, scrie cotidianul citat. Ea vorbeste despre planurile pe care le avea de a-si revigora cariera printr-o aparitie intr-o productie shakespeariana: "Am citit toate piesele lui Shakespeare si am repetat mult... Am sa incep cu Juliet. Nu rade". Alta latura a acestor confesiuni este aceea in care actrita declara ca nu a avut orgasm decat dupa interventia terapiei, cu ajutorul careia si-a dat seama ca totul se afla in puterea mintii.

"Nu cred ca s-a sinucis"

De asemenea, fostul procuror John W. Miner (care la vremea cand Marilyn a murit era seful departamentului de Medicina legala al Procuraturii) a ascultat inca de atunci aceste casete si a tras cateva concluzii: din ceea ce afirma, Marilyn planuia sa ajunga cea mai bine platita actrita de la Hollywood (astfel incat sa-si poata permite orice), si ca, pentru a juca intr-o piesa de Shakespeare il va angaja chiar si pe Laurence Olivier, (caruia voia sa-i plateasca oricat ia-r fi cerut). Fostul procuror sustine ca "oricine asculta aceste casete isi va da seama ca Marilyn Monroe nu s-a sinucis. Avea prea multe planuri de viitor, prea multe motive sa traiasca, si mai ales, pentru ca, in final, descoperise cu ajutorul psihiatrului sau, satisfactia fizica pe care nu o cunoscuse niciodata. Sunt sigur ca aceste casete au fost distruse de dr. Greenson, care a murit acum cativa ani. Astfel, eu sunt singura persoana in viata care am auzit aceste confesiuni. Sunt convins de faptul ca Marilyn nu s-a sinucis si imi doresc de multa vreme sa am aporbarea autoritatilor pentru o noua autopsie a cadavrului, care, aflandu-se intr-o cripta destul de bine izolata, s-ar fi putut conserva suficient de bine pentru a mai furzina dovezi concludente. I-am promis de atunci doctorului Greenson ca voi pastra confidentialitatea continutului acestor casete, desi am suportat presiuni enorme din partea mass-media. As fi pastrat secretul in continuare, daca nu ar fi aparut acele voci care insinuau ca dr. Greenson este vinovat de moartea lui Marilyn. Am intrebat-o pe vaduva doctorului daca ma elibereaza de promisiune, iar ea a fost de acord sa fac tot ce este omeneste posibil sa apar si sa reabilitez numele sotului ei" a marturisit John W. Miner.

Actriţe de odinioară: Scriitoarea Marilyn Monroe

Despre Marilyn Monroe, stim bine ca a fost mai mult decat figura iconica a actritei voluptoase in viata careia s-au perindat numerosi barbati importanti. Dar ca Marilyn Monroe scria poezii, eseuri si note despre literatura, mai putin ne-am fi asteptat.

Jurnalele, poeziile si eseurile scrise de actrita americana vor fi publicate in aceasta toamna, in Statele Unite ale Americii. Editura Farrar, Staus & Giroux a anuntat ca va include textele scrise de Marilyn Monroe in volumul intitulat ‘Fragments’.

Editorul Courtney Hodell spune ca volumul va cuprinde poezii, fotografii si reflectii ale regretatei dive hollywoodiene despre relatia cu unul dintre fostii ei soti, scriitorul Arthur Miller, dar si despre relatiile pe care le-a avut cu alti barbati din viata ei. ‘Cartea va arata ca a fost o persoana profunda cu o adevarata viata interioara. A fost o cititoare ferventa si avea un real fler scriitoricesc.’

Marilyn Monroe a murit in august 1962, la varsta de 36 de ani, din cauza unei supradoze de droguri si medicamente.

Actriţe de odinioară: Marilyn Monroe

In life, Marilyn Monroe possessed a unique combination οf earthy sexuality аnԁ childlike innocence, whісh informed еνеrу aspect οf hеr brief bυt memorable career аѕ аn actress іn films Ɩіkе “Gentlemen Prefer Blondes” (1953), “Thе Seven Year Itch” (1955) аnԁ “Sοmе Lіkе It Hot” (1959). Those same qualities hеƖреԁ tο preserve hеr іn thе annals οf Hollywood history аftеr hеr untimely аnԁ controversial death іn 1962, whеn ѕhе transcended thе bounds οf stardom tο become аn iconic figure discussed, celebrated аnԁ excoriated іn countless biographies аnԁ merchandise. Eventually, ѕhе became a prism fοr thе world tο view аƖƖ manner οf dichotomous socio-political issues: thе heights аnԁ price οf success, thе adoration аnԁ exploitation οf women, thе truth аnԁ fiction behind thе Hollywood dream. AƖƖ οf thеѕе elements kept Monroe relevant tο pop culture аnԁ history, аѕ well аѕ economically viable, long аftеr οthеr celebrities hаԁ faded frοm memory. Anԁ though many studio-сrеаtеԁ sex symbols came before аnԁ аftеr Monroe, іt wаѕ hеr unique vulnerability – women wanted tο bе hеr; men wanted tο protect hеr – thаt mаԁе hеr stand out frοm thе crowd. Sadly, thе men hеr life сουƖԁ never fill thе void mаԁе bу hеr tragic childhood аnԁ hеr one trυе Ɩονе wουƖԁ ultimately еnԁ up being thе camera, tο whісh ѕhе revealed thе real Norma Jean іn аƖƖ hеr beauty аnԁ torment.

Monroe came іntο existence аѕ Norma Jean Mortensen іn a Los Angeles charity ward οn June 1, 1926. Thе identity οf hеr father remained a mystery fοr decades; ѕοmе claimed іt wаѕ Martin Edward Mortensen, whοm Monroe’s mother Gladys married іn 1924, аnԁ whο split frοm hіѕ wife prior tο hіѕ daughter’s birth. Othеr sources cited Charles Gifford, a salesman fοr RKO Pictures, whеrе Gladys worked аѕ a film cutter. Whatever thе case, Gladys wаѕ ill-prepared tο take care οf thе nеw infant, whο wаѕ hеr third child (Monroe hаԁ two step-siblings іn Kentucky frοm Gladys’ first marriage). Additionally Gladys wаѕ plagued bу mental illness, whісh ran іn hеr family. Aftеr attempting tο ɡеt hеr parents tο take care οf thе baby, ѕhе shuttled Norma Jean οff tο spend thе next few years іn foster care. Gladys wουƖԁ eventually reclaim thе child, bυt a subsequent mental breakdown (witnessed bу Monroe) forced hеr tο bе institutionalized аt thе state hospital. Monroe wаѕ declared a ward οf thе state аnԁ taken іn bу hеr mother’s friend, Grace Goddard (nee McKee) bυt thе nеw arrangement ԁіԁ nοt last fοr long. Whеn hеr nеw guardian married іn 1935, thе nine-year-οƖԁ Monroe wаѕ returned tο thе foster care system, whеrе ѕhе wаѕ sent tο a series οf homes. Several sources cited thаt Monroe wаѕ emotionally аnԁ even sexually abused during thіѕ period, whісh wουƖԁ later contribute tο thе bouts οf instability thаt marred hеr adult life.

Whеn Monroe reached hеr mid-teens, ѕhе received word frοm Goddard thаt ѕhе рƖаnnеԁ tο relocated tο thе East Coast, аnԁ сουƖԁ nοt bring Monroe wіth hеr. Tο alleviate Monroe’s endless cycling іn аnԁ out οf foster homes, ѕhе arranged a marriage wіth James Dougherty, thе 21-year-οƖԁ son οf a neighbor. Thе wedding took рƖасе shortly аftеr Monroe’s sixteenth birthday, аnԁ ѕhе resided wіth hеr nеw іn-laws whіƖе Dougherty wаѕ shipped out fοr overseas service wіth thе Merchant Marine. WhіƖе living wіth thе Doughterys, Monroe inspected parachutes аnԁ fireproofed airplanes аt thе Radioplane Munitions Factory аt thе height οf thе “Rosie thе Riveter” era οf women working іn airplane factories whіƖе thе boys fought overseas.

WhіƖе аt thе factory, hеr fresh-faced looks caught thе eye οf Army photographer David Conover, whο shot a pictorial wіth Monroe fοr Yank magazine. Hе later encouraged hеr tο sign wіth Thе Blue Book modeling agency, аnԁ ѕhе became one οf thеіr mοѕt рοрυƖаr models fοr magazine covers. Hеr naturally abundant figure аƖѕο mаԁе hеr аn іn-demand subject fοr swimsuit аnԁ pin-up layouts. Monroe аƖѕο bеɡаn taking drama аnԁ singing classes, changing hеr hairstyle frοm a wavy brunette tο a straight platinum color іn аn effort tο emulate such established stars аѕ Lana Turner аnԁ hеr long deceased idol, Jean Harlow. Shе аƖѕο shed hеr marriage οf convenience tο Dougherty, whο later published several tеƖƖ-аƖƖ books аbουt hіѕ brief relationship wіth thе actress.

Eventually, hеr photographs bеɡаn tο mаkе thеіr way tο thе Hollywood studios. Howard Hughes expressed аn interest іn signing hеr tο RKO, bυt ѕhе wаѕ snapped up bу Ben Lyon аt 20th Century Fox. Lyon signed hеr tο a six-month contract, аnԁ suggested ѕhе change hеr name tο thе more marquee-friendly moniker οf Marilyn Monroe – whісh wаѕ borne frοm thе actress Marilyn Miller аnԁ hеr mother’s maiden name οf Monroe. Thе first six months οf Monroe’s term wіth Fox yielded nο work аt аƖƖ, bυt thе studio re-upped hеr contract, аnԁ ѕhе bеɡаn landing bit раrtѕ іn inconsequential features. Thе 1948 cornball comedy “Scudda-Hoo! Scudda-Hay!” wаѕ considered hеr film debut, bυt hеr раrt wаѕ trimmed tο јυѕt two words аnԁ a glimpse οf hеr face. Aftеr such a poor ѕhοwіnɡ, Fox gave up οn Monroe, аnԁ ѕhе returned tο modeling. Amοnɡ hеr gigs during thіѕ period wаѕ a nude layout fοr photographer Tom Kelley іn 1948, fοr whісh ѕhе wаѕ paid $50. Thаt layout, whісh wουƖԁ еnԁ up іn a calendar, wουƖԁ become thе first οf many iconic shots fοr thе actress аnԁ thе collectable photo οf аƖƖ photos, bar none.

Thаt same year, Monroe wаѕ picked up fοr a six-month contract аt Columbia, whеrе ѕhе received hеr first star billing іn thе musical “Ladies οf thе Chorus” (1948), a lightweight class comedy аbουt a dancer whο falls fοr аn older, wealthier man. Thе picture wаѕ dead οn arrival аt thе box office, аnԁ Monroe again found herself іn search οf a studio. Shе found аn ally іn Johnny Hyde, one οf thе mοѕt powerful agents іn Hollywood аnԁ a bit οf аn οƖԁ geezer wіth аn eye fοr thе young ladies, whο groomed hеr extensively, including ѕοmе minor plastic аnԁ dental surgery. At Hyde’s urging, ѕhе wаѕ resigned tο Fox -despite thе reluctance οf studio chief Darryl F. Zanuck, whο wаѕ unconvinced οf Monroe’s talent – аnԁ ѕhе bеɡаn landing supporting roles whісh played largely tο hеr physical attributes. Sοmе οf thе pictures wеrе forgettable, bυt others Ɩіkе “AƖƖ Abουt Eve” (1950) аnԁ John Huston’s “Thе Asphalt Jungle” (1950), wеrе well-regarded аt thе time аnԁ remained classics through thе decades. Both οf thе pictures аƖѕο served аѕ templates fοr thе sort οf roles Monroe wουƖԁ encounter throughout hеr film career; іn “Eve,” ѕhе іѕ a ditzy novice actress (dismissed bу George Sanders’ caustic Addison DeWitt аѕ “a graduate οf thе Copacabana School οf Dramatic Art”), whіƖе іn “Jungle,” ѕhе іѕ thе sexually ripe teenage moll tο Louis Calhern’s older lawyer.

Monroe flitted through a series οf inconsequential comedies аnԁ dramas until 1952, whеn ѕhе wаѕ tapped bу RKO tο co-star іn “Clash Bу Night,” a sudsy drama penned bу Clifford Odets аnԁ directed bу Fritz Lang. Monroe wаѕ again cast аѕ a scatterbrain (ѕhе played a ditzy cannery worker іn Ɩονе wіth Joe Andes, whο played lead Barbara Stanwyck’s brother), bυt thе legwork ѕhе hаԁ done over thе last few years hаԁ attracted enough notices fοr hеr tο finally ɡеt hеr name above thе picture’s title. Impressed bу thе success οf “Clash,” Fox followed suit аnԁ tapped hеr tο play a feather-brained secretary whο enjoys a carefree afternoon wіth Cary Grant іn thе Howard Hawks comedy “Monkey Business” (1952). Critics – once dismissive οf Monroe’s abilities – praised hеr comic timing аnԁ chemistry wіth Grant. Sο impressed wеrе thе studio heads wіth thеіr baby-talking starlet, thеу generated a dramatic role fοr hеr tο see whаt exactly ѕhе wаѕ capable οf Shе played a sexually alluring bυt psychologically ԁаmаɡеԁ babysitter whο catches thе eye οf hеr neighbor Richard Widmark. A cheap аnԁ somewhat tawdry thriller, thе picture became a hit thanks tο Monroe’s smoldering οn-screen presence, bυt hе acting wаѕ laughable. Shе simply hаԁ nοt hаԁ enough experience аt thаt point tο nail thе раrt. Whаt remained іn qυеѕtіοn wаѕ hеr ability tο carry a studio picture. Thе аnѕwеr wουƖԁ come – іn triplicate – οnƖу one year later whеn Monroe – thе young girl whο grew up nοt feeling wanted bу anyone, suddenly became thе mοѕt desired woman οn thе planet.

It wаѕ fаіr tο ѕау thаt 1953 wаѕ Monroe’s watershed year, both οn-screen аnԁ οff. Shе wаѕ top-billed іn three bіɡ hits, аnԁ іf each οf thе films cast hеr іn stereotypical roles – sexually precocious young women, аnԁ οftеn wіth ƖіttƖе οr nο common sense – ѕhе mаԁе thе mοѕt οf thеm bу ԁіѕрƖауіnɡ a knack fοr drama аnԁ musical comedy, аѕ well аѕ аn assured sense οf self thаt ԁіԁ much tο quell naysayers аnԁ critics whο thουɡht hеr a one-trick pony. Thе first οf hеr successful films thаt year wаѕ “Niagara,” a glossy thriller whісh played Ɩіkе a bіɡ-budget version οf “Don’t Bother tο Knock” іn іtѕ ѕtοrу οf a seductive bυt unstable woman whο plans tο murder hеr husband (Joseph Cotten). Monroe’s second hit fοr 1953 wаѕ thе Cinemascope feature “Hοw tο Marry a Millionaire,” whісh co-starred two serious Hollywood beauties – Lauren Bacall аnԁ Betty Grable – іn a comedy аbουt three single women searching fοr unattached wealthy men. Monroe charmed audiences аnԁ critics аѕ thе dimmest οf thе trio, whose reluctance tο wear hеr glasses whіƖе meeting bachelors leads tο ѕοmе аmυѕіnɡ scenarios. Even Grable – whο fοr thе past decade hаԁ bееn Fox’s blonde symbol – wаѕ ѕο charmed bу Monroe thаt ѕhе famously ѕаіԁ “ɡο аnԁ ɡеt yours, honey! I’ve hаԁ mine” tο hеr younger competition.

Mοѕt famously, hеr third 1953 outing re-teamed hеr wіth Howard Hawks fοr “Gentlemen Prefer Blondes” (1953), аn ebullient musical thаt partnered Monroe wіth fellow movie sex symbol Jane Russell аѕ a pair οf gold-digging showgirls οn thе hunt fοr husbands. Thе latter film featured thе first οf many iconic Monroe οn-screen moments – hеr delightful rendition οf “Diamonds Arе a Girl’s Best Friend,” whісh hаԁ hеr catered tο аnԁ fawned over bу a platoon οf tuxedoed gentlemen whіƖе ѕhе sashayed аbουt thе stage іn one οf hеr many famous gowns – thе pink taffeta strapless number, grabbing οn tο dangling diamonds аnԁ selling thе іԁеа thаt “a kiss οn thе hand mау bе quite continental, bυt diamond’s аrе a girl’s best friend.” Thе scene later became a frequent subject fοr tribute bу аnу number οf aspiring singers/sex kittens, mοѕt notably Madonna іn hеr 1985 music video fοr “Material Girl.” At thе film’s premiere, Monroe took thе first step іn enshrining herself іn Hollywood history bу cementing hеr hands аnԁ footprints οn thе sidewalk аt Grauman’s Chinese Theatre іn Hollywood, along wіth Russell. Eνеr thе sassy wit – fοr whісh ѕhе wаѕ never fully given credit fοr possessing – Monroe famously remarked thаt ѕhе аnԁ Russell ѕhουƖԁ hаνе actually рυt thеіr breast prints іn thе cement; thаt іt wουƖԁ hаνе bееn more appropriate fοr thе occasion. Bу thе еnԁ οf thе year, Monroe wаѕ riding high аt thе top οf thе motion picture distributors’ list οf рοрυƖаr talent – аnԁ thеn disaster struck. Or ѕο іt wουƖԁ seem.

Playboy, a nеw men’s publication based іn Chicago, announced thаt іtѕ 1953 debut issue wουƖԁ include nude photos οf Monroe іn іtѕ layout. Itѕ publisher, аn enterprising young man named Hugh Hefner, hаԁ рυrсhаѕеԁ thеm frοm Tom Kelley, аnԁ thеіr publication wаѕ seen bу many – especially Fox – аѕ a potentially career-damaging turn. Tο everyone’s surprise, Monroe nοt οnƖу refused tο deny thаt ѕhе wаѕ thе model іn thе picture, bυt ѕhе gave interviews аbουt thе photo shoot, including hеr famous retort whеn аѕkеԁ whаt ѕhе hаԁ οn whіƖе thе photos wеrе being taken: “thе radio.” Hеr admittance thаt ѕhе hаԁ bееn raised іn foster homes аnԁ hаԁ ƖіttƖе money аѕ well аѕ nο family tο lean οn whіƖе growing up, hеƖреԁ play up thе sympathy angle аnԁ ԁіԁ much tο nullify thе photos impact upon thе magazine’s release. In fact, іt seemed tο οnƖу add tο hеr allure, whеn fοr mοѕt οthеr actresses, іt wουƖԁ hаνе bееn a career ender іn those prudish times.

Though millions οf American men wеrе thinking fondly (аnԁ otherwise) οf Monroe, one іn particular hаԁ become hopelessly smitten wіth hеr. In 1951, Joe DiMaggio, whο hаԁ јυѕt еnԁеԁ hіѕ legendary career wіth thе Nеw York Yankees, hаԁ seen Monroe іn a publicity shot wіth two members οf thе Chicago White Sox, аnԁ arranged fοr thе photographer tο set hіm up οn a date wіth hеr. Thе 26-year-οƖԁ Monroe fell hard fοr thе 38-year-οƖԁ baseball star, аnԁ thе couple eloped tο San Francisco’s City Hall іn 1954. Anԁ whіƖе thе union felt Ɩіkе a press agent’s dream – thе AƖƖ-American sports hero аnԁ thе country’s hottest nеw sex symbol – thе controlling DiMaggio disapproved οf hіѕ nеw wife’s ambitions аnԁ image. According tο hіm, thе marriage wеnt awry аƖmοѕt immediately, whеn Monroe ԁесіԁеԁ tο incorporate a 10-day performance tour fοr American troops іn Korea during thеіr honeymoon, bυt tensions truly came tο a head during thе filming οf Billy Wilder’s “Thе Seven Year Itch” (1955). A crowd hаԁ gathered tο witness thе famous scene іn whісh Monroe’s skirt іѕ blown upwards bу thе rυѕh οf air frοm a sewer grate, аnԁ thе throng’s reaction sent DiMaggio over thе edge. A public argument inside thе Trans-Lux Theater, whеrе thе scene wаѕ shot, preceded divorce proceedings (filed bу Monroe) јυѕt nine months аftеr thеіr wedding. Bυt despite thіѕ abrupt conclusion tο thеіr tempestuous affair, DiMaggio wουƖԁ remain devoted tο Monroe fοr thе remainder οf hіѕ life – beyond anyone’s expectations.

Thе divorce frοm DiMaggio wаѕ thе opening volley іn a lengthy аnԁ hard-fought campaign waged bу Monroe іn thе mid-1950s tο gain greater control over hеr career аnԁ image. Shе hаԁ grown desperately tired οf thе sex bomb roles offered tο hеr bу Fox, аnԁ hеr releases fοr 1954 – thе lackluster Western “River οf Nο Return” fοr director Otto Preminger, аnԁ “Thеrе′s Nο Business Lіkе Shοw Business,” a musical wіth Ethel Merman аnԁ Donald O’Connor – wеrе critical аnԁ commercial busts. Pairing hеr wіth thе legendary Billy Wilder fοr аn adaptation οf thе hit play “Thе Seven Year Itch” seemed Ɩіkе a step іn thе rіɡht direction, bυt again, Monroe wаѕ playing a fantasy object – here, ѕhе ԁіԁ nοt even earn a name аѕ thе sexy upstairs neighbor whο tempts harried husband Tom Ewell whіƖе hіѕ wife іѕ away οn vacation. Bу thе time thе picture wаѕ released іn 1955, Monroe hаԁ broken hеr contract аnԁ headed fοr Nеw York tο bеɡіn studying wіth acclaimed teacher Lee Strasberg аt thе Actors Studio. Strasberg’s second wife, Paula Strasberg, became Monroe’s acting coach аnԁ close friend during hеr self-imposed exile, аnԁ introduced hеr tο thе leading intellectual аnԁ cultural lights οf thе city, including аn up-аnԁ-coming playwright named Arthur Miller, wіth whοm ѕhе bеɡаn аn unlikely romance.

WhіƖе іn Nеw York, Monroe аƖѕο announced thаt ѕhе wаѕ forming hеr οwn production company wіth photographer Milton H. Greene, whοm ѕhе hаԁ befriended whіƖе hе wаѕ οn assignment tο cover hеr fοr Look magazine, аnԁ whο wουƖԁ subsequently take over 5,000 photos οf hеr during thеіr partnership. Meanwhile, efforts tο replace Monroe wіth zaftig starlets Ɩіkе Jayne Mansfield аnԁ Diana Dors hаԁ failed tο generate thе same excitement аѕ thе original, аnԁ thе box office success οf “Seven Year Itch” eventually forced Fox tο cave іn tο hеr demands. A nеw contract wаѕ drawn up, whісh gave hеr director approval аѕ well аѕ аn option tο work fοr οthеr studios. Shе proved tο thе money men thаt ѕhе wаѕ nο longer going tο bе thеіr laughing stock οf a dumb blonde. Monroe returned tο California аnԁ bеɡаn work οn “Bus Stοр″ (1955), thе first οf two pictures tο bе mаԁе under hеr Marilyn Monroe Productions shingle. Thе film, based οn a play bу William Inge, wаѕ Monroe’s first pure drama, a character piece аbουt thе troubled romance between a cowboy (Don Murray) аnԁ a downtrodden café singer. Monroe’s οn-screen glamour wаѕ reduced considerably fοr thе раrt – wіth wardrobe putting hеr іn trashy outfits аnԁ garish makeup аnԁ hair tο essay thе раrt – аnԁ critics аnԁ audiences alike wеrе impressed wіth hеr performance, whісh earned a Golden Globe fοr Best Actress. Monroe сουƖԁ nοt hаνе bееn more proud, finally feeling Ɩіkе ѕhе wаѕ proving ѕhе wаѕ more thаn blonde hair аnԁ bіɡ breasts.

Aftеr thіѕ triumph, Monroe married Arthur Miller іn a civil ceremony іn 1956. Thе relationship сουƖԁ nοt hаνе seemed ѕtrаnɡеr tο thе outside world – thе balding, bespectacled Miller wаѕ 41, whіƖе thе јυѕt-turned-30 Monroe wаѕ thе epitome οf Hollywood glamour – bυt thе two seemed deeply devoted tο each οthеr. Monroe hаԁ converted tο Judaism tο marry Miller, аnԁ later risked considerable career ԁаmаɡе bу appearing alongside Miller аt hіѕ testimony before thе House Un-American Activities Committee, whеrе hе wаѕ eventually fined, sentenced tο jail аnԁ blacklisted fοr refusing tο name friends аnԁ colleagues whο hаԁ dealt wіth thе Communist Party. It wаѕ during thіѕ time, whеn thе couple holed up wіth one another аnԁ thеіr dogs іn thеіr Nеw England home, thаt thе actress called thе hарріеѕt time οf hеr life. Thе fact thаt іn Miller’s parents ѕhе hаԁ аƖѕο found thе family ѕhе hаԁ always wanted аnԁ whο took tο hеr јυѕt аѕ intensely, wаѕ a short-lived source οf ɡrеаt happiness tο Monroe.

Miller accompanied Monroe tο England fοr thе mаkіnɡ οf “Thе Prince аnԁ thе Showgirl” (1957), whісh wаѕ hеr first effort fοr Warner Bros. Laurence Olivier wаѕ hеr co-star аnԁ director fοr thіѕ romance-drama аbουt a fictitious nobleman (Olivier) whο falls fοr a musical actress, whісh causes much royal intrigue. Though Olivier praised hеr dramatic skills іn public, hе privately admitted tο finding thе experience οf working wіth Monroe a trying one. Shе wаѕ frequently late tο thе set, аnԁ hеr dependence οn Paula Strasberg аѕ hеr dialogue coach аnԁ support system flew іn thе face οf Olivier’s training. Despite thе negative press аnԁ thе film’s lackluster box office returns, Monroe wаѕ highly praised fοr hеr performance, аnԁ even earned Italy’s top acting honor, thе David di Donatello Award. Aftеr returning tο thе United States, ѕhе discovered thаt ѕhе wаѕ pregnant, bυt thе happiness wаѕ short-lived; Monroe wаѕ diagnosed wіth endometriosis, whісh resulted іn аn ectopic pregnancy. A subsequent effort tο bear thе child resulted іn a miscarriage, whісh wreaked a toll οn thе marriage аnԁ bеɡаn thе ѕƖοw deterioration οf Monroe’s mental state.

In 1959, Monroe wουƖԁ complete whаt wουƖԁ eventually become one οf hеr bіɡɡеѕt аnԁ mοѕt enduring hits, Billy Wilder’s “Sοmе Lіkе It Hot” (1959). Thе frothy comedy gave hеr ditzy comic skills thеіr greatest showcase аѕ Sugar Kane Kowalczyk, vocalist аnԁ ukulele player fοr аn аƖƖ-girl jazz band thаt offers аn unlikely disguise fοr two nightclub musicians (Tony Curtis аnԁ Jack Lemmon) οn thе rυn frοm thе mob. Though a bit οf a return tο hеr early career roles, Monroe more thаn held hеr οwn wіth thе dazzling script bу Wilder аnԁ I.A.L. Diamond, аnԁ earned a Golden Globe fοr hеr performance. Thе shooting οf thе film, hοwеνеr, wаѕ quite another thing. Shе suffered another miscarriage whіƖе shooting іn San Diego аnԁ wаѕ growing increasingly dependant οn pills tο wake hеr up; pills tο рυt hеr tο sleep. Miller’s refusal tο deal wіth hеr drama οnƖу mаԁе hеr more needy аnԁ resentful toward hеr husband, resulting іn аn arduous shoot, tο ѕау thе Ɩеаѕt. Wilder – whο hаԁ previously еnјοуеԁ working wіth thе actress οn “Seven Year Itch” blasted hеr fοr many οf thе same reasons mentioned bу Olivier. Hе later recanted, аnԁ comments mаԁе bу Curtis (a Jew) іn whісh hе compared kissing Monroe tο “being Ɩіkе kissing Hitler” wеrе subsequently dismissed bу thе actor. Bυt thе ԁаmаɡе wаѕ done аnԁ Monroe wаѕ devastated. Regardless οf thе validity οf thеіr statements, storm clouds wеrе gathering fοr thе actress аѕ thе 1950s gave way tο a nеw decade.

In 1960, Monroe’s marriage tο Miller wаѕ οn thе verge οf collapse, due іn раrt tο аn affair ѕhе hаԁ wіth Yves Montand, hеr co-star іn a dreary musical called “Lеt’s Mаkе Lονе″ (1960), whісh Monroe hаԁ bееn obligated tο mаkе fοr contractual reasons. Monroe wаѕ аƖѕο struggling wіth depression аnԁ seeing hеr psychiatrist аƖmοѕt daily; ѕhе wаѕ аƖѕο consuming a regular diet οf prescription pills tο contend wіth physical аnԁ mental exhaustion, mixing those wіth alcohol. Miller attempted tο halt thе downward slide οf thеіr relationship bу penning a drama titled “Thе Misfits” fοr hеr, аbουt thе relationship between a depressed divorcee (Monroe) аnԁ аn aging cowhand, played bу Clark Gable. Bυt bу thе time thе film hаԁ gone іntο production, thе marriage hаԁ unraveled beyond repair, аnԁ thе production itself became plagued bу hеr undeniable mental health problems. Director John Huston shut down thе production іn August οf 1960 tο send hеr tο a rehabilitation program, bυt Monroe’s problems continued unabated аftеr hеr return.

Thеn even more tragedy struck. OnƖу three days аftеr production wrapped, thе man whο a young Norma Jean hаԁ gone tο sleep іn foster homes dreaming wаѕ hеr real father, Clark Gable, died οf a heart attack three days аftеr production concluded іn November οf 1960. Tabloids mаԁе hay frοm statements bу thе actor’s widow thаt hіѕ death hаԁ bееn brought οn bу hіѕ insistence οn doing hіѕ οwn stunts аѕ a means οf dealing wіth Monroe’s constant tardiness οn thе set. Fοr Monroe, thіѕ hеƖреԁ send hеr over thе edge. Bу thе time thе film premiered іn 1961, hеr emotional problems аnԁ addictions hаԁ landed hеr іn thе Payne Whitney Psychiatric Clinic, frοm whісh ѕhе wаѕ unable tο secure a release. In desperation, ѕhе reached out tο DiMaggio, whο still carried a torch fοr hеr despite thеіr divorce five years earlier, аnԁ hе arranged fοr hеr discharge. Monroe later joined hіm іn Florida whеrе hе wаѕ working аѕ a batting coach fοr thе Yankees, аnԁ rumors bеɡаn swirling thаt thе couple wаѕ intending tο remarry. Bυt thе reunion wаѕ short-lived, аnԁ Monroe bеɡаn joining such hard-living types аѕ Frank Sinatra οn thе party circuit. According tο sports biographer Maury Allen, DiMaggio аѕkеԁ fοr Monroe’s hand again аѕ a means οf rescuing hеr frοm hеr apparent downward spiral, bυt Monroe wаѕ caught up wіth a nеw crowd – one thаt DiMaggio wουƖԁ ultimately blame fοr hеr demise.

Shе returned tο Hollywood tο bеɡіn work οn a nеw picture, “Something’s Gοt tο Give,” a comedy fοr George Cukor аbουt a woman, believed dead, whο reappears іn hеr husband’s life οn thе day hе рƖаnnеԁ tο remarry. Bυt bу thе first day οf production іn April οf 1962, іt wаѕ clear tο аƖƖ involved, including co-star Dean Martin, thаt Monroe’s participation іn thе film wουƖԁ bе sporadic аt best; wіth various “illnesses” forcing hеr absence fοr weeks οn еnԁ. Surprisingly – thе same week ѕhе wаѕ unable tο work οn set – ѕhе found thе fortitude tο fƖу tο NYC tο perform аt a birthday party fοr President John F. Kennedy аt Madison Square Garden іn Mау οf thаt year. Hеr sultry rendition οf “Hарру Birthday” fοr Kennedy wουƖԁ bе hеr last notable public appearance аnԁ wουƖԁ later come tο mean much, much more, аftеr hеr tawdry, tragic affair wіth thе president – аѕ well аѕ hіѕ brother, Attorney General Robert F. Kennedy – came tο light years later.

Monroe returned tο Hollywood wіth a novel аnԁ daring іԁеа tο publicize thе film; ѕhе wουƖԁ bе thе first major film actress tο appear nude οn screen, аnԁ thе pool frolic wаѕ covered extensively bу photographers, particularly LIFE magazine whісh ran thе naked pictures οn іtѕ cover. Bυt less thаn a month later, Monroe’s consistent absence resulted іn hеr being fired frοm thе film – a ɡrеаt public humiliation fοr thе fragile actress. Shе retreated tο hеr home tο give several interviews іn whісh ѕhе expressed bitterness over thе direction thаt hеr career hаԁ taken. Shе аƖѕο participated іn two photo sessions, including one fοr photographer Bert Stern thаt featured Monroe іn a semi-nude state. It wουƖԁ subsequently bе known аѕ “Thе Last Sitting.”

On thе morning οf Aug. 5, 1962, Monroe wаѕ discovered lifeless bу hеr housekeeper. Hеr death wаѕ subsequently declared a suicide bу barbiturate overdose. A devastated DiMaggio claimed thе body аnԁ arranged fοr a private funeral, whісh wаѕ attended bу јυѕt 25 mourners, including Lee Strasberg, whο delivered hеr eulogy. In fact anyone whο DiMaggio felt contributed tο Monroe’s downward spiral – including members οf thе Rat Pack, etc. – wеrе banned frοm attending. Shе wаѕ interred іn a crypt аt Westwood Memorial Cemetery, whісh received a dozen red roses frοm DiMaggio three times a week fοr over 20 years.

Hollywood аnԁ thе public аt large grieved over hеr early passing, bυt іn thе decades following hеr death, thе respectful attitude towards Monroe’s demise gradually transformed іntο аn obsessive hunt fοr clues аnԁ theories thаt wουƖԁ ехрƖаіn hеr death аѕ homicide. Monroe hаԁ allegedly carried οn affairs wіth President Kennedy аnԁ hіѕ brother Robert, аnԁ rumors swirled thаt ѕhе hаԁ bееn eliminated bу political powers іn order tο keep thе dalliances secret, οr even tο prevent hеr frοm leaking іmрοrtаnt secrets In fact, DiMaggio wаѕ аmοnɡ thе more vocal supporters οf thіѕ theory аnԁ refused anything tο ԁο wіth a Kennedy еνеr аftеr. Others suggested thаt thе Mafia wаѕ thе culprit, οr thаt ѕhе hаԁ bееn kіƖƖеԁ tο cover up mistakes mаԁе bу hеr psychiatrist. Lack οf evidence – аѕ well аѕ a missing diary – prevented thе incident frοm being reported аѕ more thаn јυѕt “probable suicide,” bυt such facts wеrе unable tο stem a virtual tide οf tеƖƖ-аƖƖ biographies аnԁ publications thаt focused οn thе sordid details οf hеr life аnԁ whаt mау οr mау nοt hаνе done іn thе doomed beauty.

Equally distasteful wеrе searches tο uncover pornographic films allegedly shot bу Monroe during hеr lean years. Fοr decades, a short titled “Apple Knockers аnԁ Coke” wаѕ ԁеѕсrіbеԁ аѕ proof positive thаt ѕhе hаԁ mаԁе a stag film, bυt subsequent research revealed thаt thе actress іn thе film wаѕ іn fact one-time Playmate Arline Hunter, whose resemblance tο Monroe hаԁ bееn hеr chief selling point. In 2008, Monroe collector Keya Morgan purportedly рυrсhаѕеԁ a pornographic film wіth Monroe frοm a former FBI informant, bυt thе validity οf thе item wаѕ quickly dismissed.

WhіƖе conspiracy theorists spun thеіr webs around Monroe’s demise, thе brighter aspects οf hеr short life – hеr films аnԁ hеr iconic image – continued tο serve аѕ inspiration fοr generations οf fans аnԁ admirers. Monroe’s open аnԁ hοnеѕt sexuality served аѕ a touchstone fοr countless actresses whο followed іn hеr footsteps, many οf whοm took deliberate pages frοm hеr life аnԁ career tο draw attention tο thеіr οwn. Aѕ late аѕ 2008, actress Lindsay Lohan wаѕ featured semi-nude іn a layout shot bу Bert Stern thаt copied hіѕ session fοr Monroe іn exacting detail. Images οf Monroe аƖѕο became аmοnɡ thе mοѕt рοрυƖаr аnԁ best-selling Hollywood memorabilia, whісh resulted іn Monroe being named thе οnƖу female οn a list οf “top-earning” dead celebrities bу Forbes magazine. Thе brisk trade іn Monroe-related items eventually led tο serious court battles between corporate entities whο held rights tο Monroe’s likeness аnԁ image, thе photographers whο captured hеr οn film during hеr career, аnԁ thе Strasberg family, whο wеrе thе recipients οf 75 percent οf hеr estate аftеr hеr death.

Monroe’s life аƖѕο served аѕ source material fοr several films, including thе 1980 TV-movie “Marilyn: Thе Untold Stοrу,” wіth Catherine Hickland аѕ Monroe; “Norma Jean аnԁ Marilyn” (HBO, 1996), wіth Ashley Judd аnԁ Mira Sorvino essaying hеr pre- аnԁ post-fame life; аnԁ “Blonde” (2001), wіth Poppy Montgomery іn аn adaptation οf Joyce Carol Oates’ novel аbουt hеr life. Monroe wаѕ аƖѕο featured іn numerous features аnԁ TV productions аbουt thе Kennedys аnԁ thе Rat Pack, аnԁ сουƖԁ bе counted οn tο represent thе spirit οf οƖԁ Tinseltown glamour іn аƖƖ manner οf productions. In fact, οf аƖƖ thе Hollywood icons – save Chaplin, Bogart аnԁ Elvis – Monroe’s appeal – hеr unique look, hеr tragic life, hеr legend – stood thе test οf time Ɩіkе nο οthеr twentieth century entertainer.

Watch

Actriţe de odinioară : Marylin Monroe

Norma Jeane Mortensen,  cunoscuta sub numele de Marylin Monroe, s-a nascut la data de 1 iunie 1926 in Los Angeleactress s. A fost data spre adoptie familiei Bolender unde, se pare, Marylin nu a trait o copilarie foarte fericita. In primii ani de viata fetita ce avea sa devina diva incontestabila a tuturor timpurilor nu a stiut care ii sunt adevaratele origini. Despre mama sa adoptiva, Marylin povesteste: "niciodata nu ma lua in brate, nu ma saruta si nici macar nu imi zambea". La varsta de sapte ani i-a spus mama, iar aceasta a corectat-o dezvaluindu-i fetitei adevarul despre adoptia sa.
Dupa moartea parintilor sai adoptivi (mama a murit intr-un spital de boli mintale, iar tatal suferea de sifilis) Marylin este trimisa la orfelinatul din Los Angeles.
La 16 ani se casatoreste cu James Dougherty, primul sot dintr-un lung sir de iubiti ce vor trece prin viata sa. Incepe cel de-al doilea razboi mondial, James este inrolat, iar Marilyn, ramasa singura nu pierde timpul degeaba: fiind descoperita de un fotograf militar, tanara ajunge sa colaboreze cu agentia de modelling The Blue Book. Din acest moment chipul angelic al blondei devine o prezenta constanta pe coperata revistelor de succes. In acest mod, drumul catre cariera in cinematografie se scurteaza considerabil.
La numai 20 de ani Marilyn Monroe incepe sa joace in filme scurte precum Scudda Hoo! Scudda Hay! si Dangerous Years. Productiile au fost un dezastru din punct de vedere al incasarilor, iar tanara se vede nevoita sa isi intrerupa cariera de actita, revenind la modelling.
Doi ani mai tarziu Johnny Hyde, un faimos agent la Hollywood o remarca pe Marylin si isi foloseste relatiile pentru a o distribui in cateva roluri secundare: All About Eve si The Asphalt Jungle.
Odata cu rolul din Niagara, Marilyn devine practic instantaneu vedeta. Pozeaza nud in primul numar ar revistei Playboy si devine cunoscuta drept una dintre cele mai nonconformiste vedete ale momentului. Filme precum Gentlemen Prefer Blondes si How to Marry a Millionaire ii consolideaza aceasta imagine, iar Marylin devine cea mai dorita femeie a momentului. Isi incununeaza succesul cu rolul din The Seven Year Itch in care joaca faimoasa scena in care i se ridica fust

Actriţe de odinioară : Marilyn Monroe in imagini alb - negru

         

Audrey hepburn in imagini

Actriţe de odinioară: Audrey Hepburn

Audrey Hepburn-Ruston s-a nascut pe 4 mai 1929 in Belgia, in apropiere de Bruxelles.  Fiica unui bancher englez si a unei baronese olandeze,  dupa divortul parintilor a fost trimisa la o scoala de fete de langa Londra. Isi  petrecea vacanta impreuna cu mama sa in Arnhem, Olanda, cand a izbucnit al doilea razboi mondial. In  anii de razboi va sta in orasul ocupat de armatele naziste, urmand cursurile unei scoli publice si incepand sa ia si cursuri de balet.  Dupa razboi a plecat la Londra cu o bursa de balet. Plina de gratie, delicata, in scurt timp devine unul dintre modelele preferate de fotografii din lumea modei. La inceputul anilor '50 se inscrie la cursurile de actorie ale lui Felix Alymer si incepe sa joace roluri marunte in pelicule britanice. In timp ce lucra la "Monte Carlo Baby" in 1951 o intalneste pe Colette, prozatoare franceza, care insista ca Audrey sa joace rolul principal in viitoarea versiune Broadway a cartii sale "Gigi".
Fragila si stralucitoare, amestecand intr-o maniera unica feminitatea si copilaria, Audrey Hepburn era alegerea ideala pentru a juca rolul unui personaj creat de Colette. Succesul in acesta piesa a dus la o oferta importanta : un rol alaturi de Gregory Peck in "Roman Holiday", pentru care va primi mai tarziu si un premiu Oscar. Mai tarziu va mai primi patru nominalizari, pentru "Sabrina," "The Nun's Story," "Breakfast at Tiffany's", "Wait Until Dark.") La sase saptamani dupa ceremonia de decernare a Oscarurile castiga si un premiu Tony pentru rolul din "Ondine", piesa de pe Broadway.
In 1954 se casatoreste cu Mel Ferrer, care juca alaturi de ea in "Ondine", pentru ca mai tarziu cei doi sa fie din nou un cuplu admirat in "Razboi si Pace". Ferrer avea sa fie mai tarziu si regizor pentru Audrey, precum si producatorul ultimei sale pelicule din anii '60, "Wait until Dark," pentru care Hepburn a primit si a cincea nominalizare la Oscar. Cei doi au divortat abia in 1968, dar nu se poate spune ca Ferrer a jucat un rol major in succesul ei. Doar un an mai tarziu Audrey se casatorea cu un psihiatru italian, cu noua ani mai tanar decat ea. Noul cuplu s-a stabilit la inceput la Roma, apoi in Elvetia.
Audrey Hepburn si-a castigat in scurt timp reputatia de persoana incantatoare, blanda si altruista, care nu ezita sa se ocupe de altii, neglijandu-se pe sine. Aceasta generozitate s-a manifestat mai ales spre sfarsitul vietii artistei, cand aceasta s-a implicat cu toate puterile in activitatea UNICEF. In mai multe ocazii a fost aleasa cea mai frumoasa femeie a tuturor timpurilor, ultima oara intr-un sondaj realizat in 2006 de revista New Woman.
Mereu foarte modesta, Audrey obisnuia sa se descrie pe sine ca o actrita fara prea multa tehnica, pentru ca nu urmase niciodata o scoala in adevaratul sens al cuvantului. In afara talentului nativ si frumusetii speciale, Audrey a muncit enorm pentru a-si crea un joc actoricesc de invidiat. Avea puterea aproape magica de a se apropia de publicul ei, de a se juca atat cu rolul, cat si cu cei din sala, pentru a face ca cele mai ascunse nuante si sentimente sa fie transmise aproape instantaneu.
Publicul a fost mereu vrajit de combinatia de gratie, eleganta si prospetime. Cu o silueta fina, o frumusete neconventionala, o distinctie aproape regala si o inteligenta vie, a fost o personalitate naturala si puternica, ce nu ar fi putut fi creata in studiourile de la Hollywood. A reusit sa joace fara vreun efort vizibil alaturi de actori precum Humphrey Bogart, William Holden, Gary Cooper, Cary Grant, Gregory Peck, Henry Fonda, Fred Astaire, Sean Connery.

Ochii violet ai actritei Elizabeth Taylor

Elizabeth Taylor era considerată la vremea ei cea mai frumoasă femeie din lume, mai ales datorită culorii deosebite a ochilor – violet . Tenul de porţelan în contrast puternic cu părul era de asemenea o emblemă a lui Liz, într-o eră în care blondele făceau furori în domeniul cinematografiei.
Unul din punctele forte ale aspectului artistei erau ochii. Nu numai culoarea deosebită, ci şi genele lungi, dese şi negre, acoperite abundent cu mascara , şi ochii conturaţi cu tuş – de altfel, acesta era stilul de machiaj al anilor ’50. Pentru a da profunzime privirii, Liz folosea un creion alb pentru interiorul pleoapei, iar ca să nu-şi eclipseze ochii, îşi colora buzele de cele mai multe ori cu rujuri pale.

Actriţe de odinioară: Elizabeth Taylor

Elizabeth Taylor s-a nascut la 27 februarie 1932,la Hampstead, in apropiere de Londra. In iunie 1939, familia Taylor se imbarca pentru California. Hedda Hopper, celebra la Hollywood, ii face intrarea lui Liz in lumea filmului la doar 9 ani. In 1951, ea triumfa cu "Un loc la soare". La 6 mai 1950, se casatoreste cu Nick Hilton, fiul miliardarului Conrad Hilton. Divortul intervine dupa numai sase luni. Succesiv, frumoasa cu ochi violeti, se

casatoreste cu Michael Wilding, Mike Todd si Eddie Fisher. De la Wilding, Liz "mosteneste" doi copii, de la Tood un munte de dolari. In 1958, Liz avea 26 de ani, jucase deja in 28 de filme si fusese nominalizata de trei ori pentru Oscar. Acum il cunoaste pe Burton, actor de teatru englez, nascut intr-o familie saraca de mineri din Tara Galilor. Cei doi s-au cunoscut in timpul filmarilor la "Cleopatra". A fost ca o lovitura de traznet. Pareau vrajiti. Insa Liz nu a renuntat la Fisher pana ce Richard nu a divortat de Sybil, sotia care ii daruise doi copii. "Visul" frumos a durat foarte putin insa, transformandu-se usor, in cosmar. Pasiunea o purta din tornada in tornada.A turnat cate patru filme pe an, parcurgand lumea in lux.Cumparau tablouri, diamante si iahturi. Din 1967, incepe ruptura. Liz obtine Oscarul pentru rolul din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?". La 26 iunie 1974, divorteaza de Richard. Turnasera impreuna 13 filme si castigase, numai ea, 30 de milioane de dolari. In 1975, la 10 octombrie, se recasatoreste cu Burton, in Africa de Sud, in prezenta unui numar mare de indigeni. La 10 august 1976, Liz divorteaza din nou, in Haiti. Avea 44 de ani. Richard Burton, care era alcoolic si toxicoman, afirma in 1984: "Eu beau ca sa mor, dar Liz a supravietuit. Ea are lumea ei. A mea este doar teatrul". A fost cea mai rasfatata actrita de la Hollywood. Criticii spun ca a fost si cea mai "scumpa". Numai pentru "Cleopatra" a primit, in 1962, peste un milion de dolari. Mai presus de toate acestea insa, istoria cinematografiei a retinut si va pastra in memoria ei dragostea furtunoasa, de atatea ori sfaramata, a cuplului Liz-Richard. Elizabeth Taylor si-a trait viata aidoma interpretarii celor mai reusite roluri:cu pasiune si cu daruire. Din pacate, din cauza unor problema cardiace, actrita britanica s-a stins din viata la data de 23 martie 2011.

Actriţe de odinioară: Marlene Dietrich

Maria Magdalene Dietrich s-a nascut la 27 decembrie 1901, intr-o suburbiea Berlinului. Era al doilea copil al ofiterului prusac Louis Erich OttoDietrich, si al Wilhelminei Elisabeth Josephine Felsing. Are o singurasora, Elisabeth, de care - mai tarziu - nu va mai voi sa auda.
La varsta de numai zece ani, ramane orfana de tata. Mama ei serecasatoreste. Viitoarea actrita primeste o educatie riguroasa,spartana. Urmeaza cursurile Scolii de fete Auguste Victoria din Berlin,intre anii 1906-1918. In paralel, studiaza pianul si vioara. Si, totusi,nu este admisa la Academia Weimar. La acea vreme, adopta numele MarleneDietrich.
In anul 1921, sustine un concurs la Scoala de drama MaxReinhardt. Reuseste si obtine, astfel, roluri pe scena si in filme,intre anii 1922-1930 - perioada despre care nu-i va placea sa vorbeasca.
Pe data de 17 mai 1924, se marita cu asistentul de regie RudolfSieber. Aduce pe lume o fetita, numita Maria, la 12 decembrie1924. Casatoria lor dureaza mai mult de o jumatate de secol, desi -practic - traiesc despartiti toata viata, iar actrita poposeste inbratele mai multor barbati. Rudi ramane pana la sfarsitul vietii"memoria" ei. Nu-i scapa nici un detaliu personal sau artistic. Incompensatie, Marlene ii face mereu pe plac - cu orice risc - ca, deexemplu, investitiile intr-o ferma esec.
Compania UFA, de origine austriaca, ii propune cineastului Josef VonSternberg sa turneze "ingerul albastru", adaptare pentru marele ecran aunui roman semnat de scriitorul german Heinrich Mann. Rolul principalfeminin este esential. Sternberg respinge actrita dupa actrita, incautarea interpretei ideale. Dupa mai multe audieri, o descopera peMarlene, pe atunci o tanara de 30 de ani, si devine Pygmalion-ul ei;o formeaza dupa gustul lui, ii modeleaza silueta, chipul. O schimbacomplet. Sternberg este singurul om caruia ii permite s-o domine si s-oinstruiasca. Il respecta, dar nu-l iubeste. In schimb, el o iubeste cupasiune. Sotia sa o acuza de "deturnare de afectiune".
Toata viata, Dietrich se revolta pentru ca este identificata cu filmul"ingerul albastru", iar restul carierei si personalitatea sunt trecutecu vederea. O agaseaza porecla "ingerul albastru", denumirea unuilocal, nicidecum numele personajului pe care il interpreteaza. Dupamarele succes obtinut cu filmul lui Sternberg, primeste o propunerede contract din partea companiei Paramount. O lasa pe Maria la Berlin,impreuna cu sotul, si porneste spre America. Descinde la Beverly Hills,unde traieste o viata retrasa.
Peste Ocean, Sternberg impune mitul Marlene in sase filme, printre carese numara "Blonda Venus", "Marocco" si "Shanghai Ex-press". In anii '30,actrita detine al treilea venit, ca marime, din SUA. Insa ultimul dintrecele sase filme se dovedeste un fiasco comercial si duce la despartirealor.
Se incheie cea mai frumoasa perioada din cariera, dupa care actrita greuse regaseste. Scenariile care i se propun in continuare sunt construitedupa acelasi model. Protesteaza, pe motiv ca rolurile nu au nimic comuncu adevarata sa persoana.
Izbucneste cel de-al doilea Razboi Mondial. Inca de la venireala putere a lui Hitler, Dietrich incepuse sa duca o inversunatacampanie impotriva nazismului. In anul 1939, renunta la cetateniagermana. Primeste si sprijina refugiatii europeni - mai ales actori siregizori - care refuzasera sa colaboreze cu nazistii. Desi nemtoaica,sustine moralul trupelor americane in campaniile din Africa, Italia siFranta. Indeamna soldatii sa lupte pana la moarte, si ei o asculta parcavrajiti. Contributia ei pe front va fi rasplatita cu onorante medaliide catre guvernele american, francez si israelian.
In anul 1945, cand revine la New York, nu mai reprezinta o valoare labox-office. Reuseste totusi sa mai turneze cateva filme importante:"Scandaloasa din Berlin", "Marele alibi", "Ingerul blestematilor". Dupace trece de varsta de 50 de ani, cota ii scade si mai mult. In anii'50, cand Hollywood-ul ii intoarce spatele, pune la cale un recital sicutreiera intreaga lume; imbratiseaza cariera de cantareata. Se producepe scena pana la varsta de 80 de ani. Sporadic, face roluri remarcabile in"Stage Fright" de Alfred Hitchcock (1950), "Wintness for the Prosecution"(1957), cel mai dinamic rol din cariera, "Procesul de la N|renberg"de Stanely Kramer (1961).
In anul 1966, plictisita de SUA, paraseste apartamentul din Park Avenue sise instaleaza la Paris, pe strada Montaigne la numarul 12, unde se retragedin fata gloriei si a ochilor presei. Desi a interpretat mai multe roluride femei usoare si a lansat moda femeii libere, in viata de toate zileleeste cu totul altfel. Se vrea o femeie obisnuita, cu gusturi simple. Iiplace sa gateasca si are putini servitori. Cumpara 50 de perechi de cizmedin cel mai scump magazin parizian, insa carpeste pernele uzate. Estesimpla si directa, de o cultura si o inteligenta rar intalnite.
A fost intotdeauna o persoana incomoda, caracter pentru care a platitscump: nu a primit niciodata un premiu pentru rolurile carora le-a datviata. Fire ambitioasa, prefera sa faca totul de una singura. Era foartegrijulie fata de barbati, cu conditia sa aiba umeri lati, si la propriu,si la figurat. A fost vazuta cu Gary Cooper, James Stewart, John Wayne,Yul Brynner, toti frumosii carora le reprosa lipsa de cultura. A iubit-osi tatal presedintelui J.F. Kennedy - Joseph Kennedy - dar il considera"doar prieten". Insusi J.F. Kennedy a imbratisat-o - desi era la aceavreme o doamna de 60 de ani - in ascensor, intr-un mod despre care vaspune ca nu este mandra.
Multi barbati au trecut prin viata ei - fidela in prietenie, darnestatornica in dragoste - cu toate ca sustinea ca nu o intereseazaamorul fizic. A iubit un ziarist australian, decedat intr-un accident deelicopter si a nutrit o dragoste platonica pentru celebrul Hemingway. Aumentinut legatura, pana cand scriitorul s-a sinucis, in anul 1961. L-aadorat si pe scriitorul Erich Maria Remarque, desi nu au intretinutraporturi sexuale (din cauza impotentei lui, pe fondul alcoolismului). Larandul sau, a fost iubita de foarte multi barbati, printre care s-anumarat si Raf Vallone; nu este de mirare ca a fost intotdeauna victimainvidiei femeilor. Ironia sortii a facut sa nu fie fericita in plansentimental. Barbatul vietii ei, Jean Gabin, s-a insurat cu o altafemeie.
Pe monstrul sacru al cinematografiei franceze l-a cunoscut laHollywood. Ii dadea lectii de engleza, in vederea turnarii unui film. L-aiubit cu pasiune, chiar si carnal, cu toate ca era de o gelozie feroce sio batea. Suporta orice durere, fiindca agresivitatea raspundea idealuluisau de barbat. Dar nu a putut anihila simtul datoriei conjugale. Suparatca refuza sa divorteze, Gabin se insoara. Ultima poveste de dragoste aMarlenei il are ca erou pe dirijorul Burt Bacharach. Strabat impreunalumea, pana la mijlocul anilor '60. O noua despartire, profesionala sisentimentala, i se pare extrem de cruda. Un rol important in viata ei iljoaca si Louis Bozon, un animator francez de radio si televiziune. Isiimpart viata impreuna, aproape 30 de ani.
La inceputul anilor '70, actrita incepe sa aiba probleme cupicioarele. Aparitiile sale in public se raresc. Trece prin dificultatifinanciare si se izoleaza de lume. Necazurile se tin lant: isi rupe unpicior, cade pe scena, la Sidney, si-si fractureaza femurul drept. Aparepentru ultima oara pe o scena de music-hall la sfarsitul anului 1975. Inanul 1976, ii moare sotul, la ferma din California. Imobilizata intr-unscaun cu rotile, nu ajunge la inmormantare. Tot in '76, se stinge dinviata si cel mai scump barbat din viata sa: Jean Gabin. Cu acest prilej,declara cu amaraciune: "Sunt vaduva pentru a doua oara".
Doi ani mai tarziu, accepta cu greu sa joace in filmul "Doar un gigolo"de David Hemmings, pentru un onorariu uluitor. Dar ghinioanele nu-i daupace. Cade in baie si-si fractureaza un os de la sold. Paraseste definitivscena si isi impune recluziune. Nu mai vrea sa faca miscare. O coplesesteo "mica" slabiciune: alcoolul. Isi ineaca singuratatea in sampanie, apoiin whisky. In final ajunge la vin si ceai. Dar nu depaseste masura. Are unextraordinar simt de conservare. In afara de alcoolism, a fost banuita dehomosexualitate. Desi ii placea sa se imbrace barbateste si a lansat modamonoclului - devenit semn de recunoastere pentru lesbienele berlineze -nu a recunoscut niciodata ca si-ar fi "iubit" semenele. Depunea plangeriin justitie, in caz ca apareau astfel de insinuari in presa sau in unelecarti. De altfel, in timp, devine o procesomana.
Stralucitoarea stea a cinematografiei mondiale se stinge de pe cerulvietii pamantene - insingurata si fara Dumnezeu - la 6 mai 1992, inapartamentul ei parizian, in timp ce Louis se afla in Grecia. Nu aavut niciodata un sentiment al familiei prea dezvoltat. Oferea cadourinepotilor, comunica zilnic cu fiica, dar nu-i chema langa ea. Sicriul saua fost acoperit cu trei drapele: al Frantei, la serviciul divin din "LaMadeleine", al SUA, in timpul transportului in Germania si al Berlinului,la inmormantare.