Actriţe de odinioară : Marylin Monroe

Norma Jeane Mortensen,  cunoscuta sub numele de Marylin Monroe, s-a nascut la data de 1 iunie 1926 in Los Angeleactress s. A fost data spre adoptie familiei Bolender unde, se pare, Marylin nu a trait o copilarie foarte fericita. In primii ani de viata fetita ce avea sa devina diva incontestabila a tuturor timpurilor nu a stiut care ii sunt adevaratele origini. Despre mama sa adoptiva, Marylin povesteste: "niciodata nu ma lua in brate, nu ma saruta si nici macar nu imi zambea". La varsta de sapte ani i-a spus mama, iar aceasta a corectat-o dezvaluindu-i fetitei adevarul despre adoptia sa.
Dupa moartea parintilor sai adoptivi (mama a murit intr-un spital de boli mintale, iar tatal suferea de sifilis) Marylin este trimisa la orfelinatul din Los Angeles.
La 16 ani se casatoreste cu James Dougherty, primul sot dintr-un lung sir de iubiti ce vor trece prin viata sa. Incepe cel de-al doilea razboi mondial, James este inrolat, iar Marilyn, ramasa singura nu pierde timpul degeaba: fiind descoperita de un fotograf militar, tanara ajunge sa colaboreze cu agentia de modelling The Blue Book. Din acest moment chipul angelic al blondei devine o prezenta constanta pe coperata revistelor de succes. In acest mod, drumul catre cariera in cinematografie se scurteaza considerabil.
La numai 20 de ani Marilyn Monroe incepe sa joace in filme scurte precum Scudda Hoo! Scudda Hay! si Dangerous Years. Productiile au fost un dezastru din punct de vedere al incasarilor, iar tanara se vede nevoita sa isi intrerupa cariera de actita, revenind la modelling.
Doi ani mai tarziu Johnny Hyde, un faimos agent la Hollywood o remarca pe Marylin si isi foloseste relatiile pentru a o distribui in cateva roluri secundare: All About Eve si The Asphalt Jungle.
Odata cu rolul din Niagara, Marilyn devine practic instantaneu vedeta. Pozeaza nud in primul numar ar revistei Playboy si devine cunoscuta drept una dintre cele mai nonconformiste vedete ale momentului. Filme precum Gentlemen Prefer Blondes si How to Marry a Millionaire ii consolideaza aceasta imagine, iar Marylin devine cea mai dorita femeie a momentului. Isi incununeaza succesul cu rolul din The Seven Year Itch in care joaca faimoasa scena in care i se ridica fust

Actriţe de odinioară : Marilyn Monroe in imagini alb - negru

         

Audrey hepburn in imagini

Actriţe de odinioară: Audrey Hepburn

Audrey Hepburn-Ruston s-a nascut pe 4 mai 1929 in Belgia, in apropiere de Bruxelles.  Fiica unui bancher englez si a unei baronese olandeze,  dupa divortul parintilor a fost trimisa la o scoala de fete de langa Londra. Isi  petrecea vacanta impreuna cu mama sa in Arnhem, Olanda, cand a izbucnit al doilea razboi mondial. In  anii de razboi va sta in orasul ocupat de armatele naziste, urmand cursurile unei scoli publice si incepand sa ia si cursuri de balet.  Dupa razboi a plecat la Londra cu o bursa de balet. Plina de gratie, delicata, in scurt timp devine unul dintre modelele preferate de fotografii din lumea modei. La inceputul anilor '50 se inscrie la cursurile de actorie ale lui Felix Alymer si incepe sa joace roluri marunte in pelicule britanice. In timp ce lucra la "Monte Carlo Baby" in 1951 o intalneste pe Colette, prozatoare franceza, care insista ca Audrey sa joace rolul principal in viitoarea versiune Broadway a cartii sale "Gigi".
Fragila si stralucitoare, amestecand intr-o maniera unica feminitatea si copilaria, Audrey Hepburn era alegerea ideala pentru a juca rolul unui personaj creat de Colette. Succesul in acesta piesa a dus la o oferta importanta : un rol alaturi de Gregory Peck in "Roman Holiday", pentru care va primi mai tarziu si un premiu Oscar. Mai tarziu va mai primi patru nominalizari, pentru "Sabrina," "The Nun's Story," "Breakfast at Tiffany's", "Wait Until Dark.") La sase saptamani dupa ceremonia de decernare a Oscarurile castiga si un premiu Tony pentru rolul din "Ondine", piesa de pe Broadway.
In 1954 se casatoreste cu Mel Ferrer, care juca alaturi de ea in "Ondine", pentru ca mai tarziu cei doi sa fie din nou un cuplu admirat in "Razboi si Pace". Ferrer avea sa fie mai tarziu si regizor pentru Audrey, precum si producatorul ultimei sale pelicule din anii '60, "Wait until Dark," pentru care Hepburn a primit si a cincea nominalizare la Oscar. Cei doi au divortat abia in 1968, dar nu se poate spune ca Ferrer a jucat un rol major in succesul ei. Doar un an mai tarziu Audrey se casatorea cu un psihiatru italian, cu noua ani mai tanar decat ea. Noul cuplu s-a stabilit la inceput la Roma, apoi in Elvetia.
Audrey Hepburn si-a castigat in scurt timp reputatia de persoana incantatoare, blanda si altruista, care nu ezita sa se ocupe de altii, neglijandu-se pe sine. Aceasta generozitate s-a manifestat mai ales spre sfarsitul vietii artistei, cand aceasta s-a implicat cu toate puterile in activitatea UNICEF. In mai multe ocazii a fost aleasa cea mai frumoasa femeie a tuturor timpurilor, ultima oara intr-un sondaj realizat in 2006 de revista New Woman.
Mereu foarte modesta, Audrey obisnuia sa se descrie pe sine ca o actrita fara prea multa tehnica, pentru ca nu urmase niciodata o scoala in adevaratul sens al cuvantului. In afara talentului nativ si frumusetii speciale, Audrey a muncit enorm pentru a-si crea un joc actoricesc de invidiat. Avea puterea aproape magica de a se apropia de publicul ei, de a se juca atat cu rolul, cat si cu cei din sala, pentru a face ca cele mai ascunse nuante si sentimente sa fie transmise aproape instantaneu.
Publicul a fost mereu vrajit de combinatia de gratie, eleganta si prospetime. Cu o silueta fina, o frumusete neconventionala, o distinctie aproape regala si o inteligenta vie, a fost o personalitate naturala si puternica, ce nu ar fi putut fi creata in studiourile de la Hollywood. A reusit sa joace fara vreun efort vizibil alaturi de actori precum Humphrey Bogart, William Holden, Gary Cooper, Cary Grant, Gregory Peck, Henry Fonda, Fred Astaire, Sean Connery.

Ochii violet ai actritei Elizabeth Taylor

Elizabeth Taylor era considerată la vremea ei cea mai frumoasă femeie din lume, mai ales datorită culorii deosebite a ochilor – violet . Tenul de porţelan în contrast puternic cu părul era de asemenea o emblemă a lui Liz, într-o eră în care blondele făceau furori în domeniul cinematografiei.
Unul din punctele forte ale aspectului artistei erau ochii. Nu numai culoarea deosebită, ci şi genele lungi, dese şi negre, acoperite abundent cu mascara , şi ochii conturaţi cu tuş – de altfel, acesta era stilul de machiaj al anilor ’50. Pentru a da profunzime privirii, Liz folosea un creion alb pentru interiorul pleoapei, iar ca să nu-şi eclipseze ochii, îşi colora buzele de cele mai multe ori cu rujuri pale.

Actriţe de odinioară: Elizabeth Taylor

Elizabeth Taylor s-a nascut la 27 februarie 1932,la Hampstead, in apropiere de Londra. In iunie 1939, familia Taylor se imbarca pentru California. Hedda Hopper, celebra la Hollywood, ii face intrarea lui Liz in lumea filmului la doar 9 ani. In 1951, ea triumfa cu "Un loc la soare". La 6 mai 1950, se casatoreste cu Nick Hilton, fiul miliardarului Conrad Hilton. Divortul intervine dupa numai sase luni. Succesiv, frumoasa cu ochi violeti, se

casatoreste cu Michael Wilding, Mike Todd si Eddie Fisher. De la Wilding, Liz "mosteneste" doi copii, de la Tood un munte de dolari. In 1958, Liz avea 26 de ani, jucase deja in 28 de filme si fusese nominalizata de trei ori pentru Oscar. Acum il cunoaste pe Burton, actor de teatru englez, nascut intr-o familie saraca de mineri din Tara Galilor. Cei doi s-au cunoscut in timpul filmarilor la "Cleopatra". A fost ca o lovitura de traznet. Pareau vrajiti. Insa Liz nu a renuntat la Fisher pana ce Richard nu a divortat de Sybil, sotia care ii daruise doi copii. "Visul" frumos a durat foarte putin insa, transformandu-se usor, in cosmar. Pasiunea o purta din tornada in tornada.A turnat cate patru filme pe an, parcurgand lumea in lux.Cumparau tablouri, diamante si iahturi. Din 1967, incepe ruptura. Liz obtine Oscarul pentru rolul din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?". La 26 iunie 1974, divorteaza de Richard. Turnasera impreuna 13 filme si castigase, numai ea, 30 de milioane de dolari. In 1975, la 10 octombrie, se recasatoreste cu Burton, in Africa de Sud, in prezenta unui numar mare de indigeni. La 10 august 1976, Liz divorteaza din nou, in Haiti. Avea 44 de ani. Richard Burton, care era alcoolic si toxicoman, afirma in 1984: "Eu beau ca sa mor, dar Liz a supravietuit. Ea are lumea ei. A mea este doar teatrul". A fost cea mai rasfatata actrita de la Hollywood. Criticii spun ca a fost si cea mai "scumpa". Numai pentru "Cleopatra" a primit, in 1962, peste un milion de dolari. Mai presus de toate acestea insa, istoria cinematografiei a retinut si va pastra in memoria ei dragostea furtunoasa, de atatea ori sfaramata, a cuplului Liz-Richard. Elizabeth Taylor si-a trait viata aidoma interpretarii celor mai reusite roluri:cu pasiune si cu daruire. Din pacate, din cauza unor problema cardiace, actrita britanica s-a stins din viata la data de 23 martie 2011.

Actriţe de odinioară: Marlene Dietrich

Maria Magdalene Dietrich s-a nascut la 27 decembrie 1901, intr-o suburbiea Berlinului. Era al doilea copil al ofiterului prusac Louis Erich OttoDietrich, si al Wilhelminei Elisabeth Josephine Felsing. Are o singurasora, Elisabeth, de care - mai tarziu - nu va mai voi sa auda.
La varsta de numai zece ani, ramane orfana de tata. Mama ei serecasatoreste. Viitoarea actrita primeste o educatie riguroasa,spartana. Urmeaza cursurile Scolii de fete Auguste Victoria din Berlin,intre anii 1906-1918. In paralel, studiaza pianul si vioara. Si, totusi,nu este admisa la Academia Weimar. La acea vreme, adopta numele MarleneDietrich.
In anul 1921, sustine un concurs la Scoala de drama MaxReinhardt. Reuseste si obtine, astfel, roluri pe scena si in filme,intre anii 1922-1930 - perioada despre care nu-i va placea sa vorbeasca.
Pe data de 17 mai 1924, se marita cu asistentul de regie RudolfSieber. Aduce pe lume o fetita, numita Maria, la 12 decembrie1924. Casatoria lor dureaza mai mult de o jumatate de secol, desi -practic - traiesc despartiti toata viata, iar actrita poposeste inbratele mai multor barbati. Rudi ramane pana la sfarsitul vietii"memoria" ei. Nu-i scapa nici un detaliu personal sau artistic. Incompensatie, Marlene ii face mereu pe plac - cu orice risc - ca, deexemplu, investitiile intr-o ferma esec.
Compania UFA, de origine austriaca, ii propune cineastului Josef VonSternberg sa turneze "ingerul albastru", adaptare pentru marele ecran aunui roman semnat de scriitorul german Heinrich Mann. Rolul principalfeminin este esential. Sternberg respinge actrita dupa actrita, incautarea interpretei ideale. Dupa mai multe audieri, o descopera peMarlene, pe atunci o tanara de 30 de ani, si devine Pygmalion-ul ei;o formeaza dupa gustul lui, ii modeleaza silueta, chipul. O schimbacomplet. Sternberg este singurul om caruia ii permite s-o domine si s-oinstruiasca. Il respecta, dar nu-l iubeste. In schimb, el o iubeste cupasiune. Sotia sa o acuza de "deturnare de afectiune".
Toata viata, Dietrich se revolta pentru ca este identificata cu filmul"ingerul albastru", iar restul carierei si personalitatea sunt trecutecu vederea. O agaseaza porecla "ingerul albastru", denumirea unuilocal, nicidecum numele personajului pe care il interpreteaza. Dupamarele succes obtinut cu filmul lui Sternberg, primeste o propunerede contract din partea companiei Paramount. O lasa pe Maria la Berlin,impreuna cu sotul, si porneste spre America. Descinde la Beverly Hills,unde traieste o viata retrasa.
Peste Ocean, Sternberg impune mitul Marlene in sase filme, printre carese numara "Blonda Venus", "Marocco" si "Shanghai Ex-press". In anii '30,actrita detine al treilea venit, ca marime, din SUA. Insa ultimul dintrecele sase filme se dovedeste un fiasco comercial si duce la despartirealor.
Se incheie cea mai frumoasa perioada din cariera, dupa care actrita greuse regaseste. Scenariile care i se propun in continuare sunt construitedupa acelasi model. Protesteaza, pe motiv ca rolurile nu au nimic comuncu adevarata sa persoana.
Izbucneste cel de-al doilea Razboi Mondial. Inca de la venireala putere a lui Hitler, Dietrich incepuse sa duca o inversunatacampanie impotriva nazismului. In anul 1939, renunta la cetateniagermana. Primeste si sprijina refugiatii europeni - mai ales actori siregizori - care refuzasera sa colaboreze cu nazistii. Desi nemtoaica,sustine moralul trupelor americane in campaniile din Africa, Italia siFranta. Indeamna soldatii sa lupte pana la moarte, si ei o asculta parcavrajiti. Contributia ei pe front va fi rasplatita cu onorante medaliide catre guvernele american, francez si israelian.
In anul 1945, cand revine la New York, nu mai reprezinta o valoare labox-office. Reuseste totusi sa mai turneze cateva filme importante:"Scandaloasa din Berlin", "Marele alibi", "Ingerul blestematilor". Dupace trece de varsta de 50 de ani, cota ii scade si mai mult. In anii'50, cand Hollywood-ul ii intoarce spatele, pune la cale un recital sicutreiera intreaga lume; imbratiseaza cariera de cantareata. Se producepe scena pana la varsta de 80 de ani. Sporadic, face roluri remarcabile in"Stage Fright" de Alfred Hitchcock (1950), "Wintness for the Prosecution"(1957), cel mai dinamic rol din cariera, "Procesul de la N|renberg"de Stanely Kramer (1961).
In anul 1966, plictisita de SUA, paraseste apartamentul din Park Avenue sise instaleaza la Paris, pe strada Montaigne la numarul 12, unde se retragedin fata gloriei si a ochilor presei. Desi a interpretat mai multe roluride femei usoare si a lansat moda femeii libere, in viata de toate zileleeste cu totul altfel. Se vrea o femeie obisnuita, cu gusturi simple. Iiplace sa gateasca si are putini servitori. Cumpara 50 de perechi de cizmedin cel mai scump magazin parizian, insa carpeste pernele uzate. Estesimpla si directa, de o cultura si o inteligenta rar intalnite.
A fost intotdeauna o persoana incomoda, caracter pentru care a platitscump: nu a primit niciodata un premiu pentru rolurile carora le-a datviata. Fire ambitioasa, prefera sa faca totul de una singura. Era foartegrijulie fata de barbati, cu conditia sa aiba umeri lati, si la propriu,si la figurat. A fost vazuta cu Gary Cooper, James Stewart, John Wayne,Yul Brynner, toti frumosii carora le reprosa lipsa de cultura. A iubit-osi tatal presedintelui J.F. Kennedy - Joseph Kennedy - dar il considera"doar prieten". Insusi J.F. Kennedy a imbratisat-o - desi era la aceavreme o doamna de 60 de ani - in ascensor, intr-un mod despre care vaspune ca nu este mandra.
Multi barbati au trecut prin viata ei - fidela in prietenie, darnestatornica in dragoste - cu toate ca sustinea ca nu o intereseazaamorul fizic. A iubit un ziarist australian, decedat intr-un accident deelicopter si a nutrit o dragoste platonica pentru celebrul Hemingway. Aumentinut legatura, pana cand scriitorul s-a sinucis, in anul 1961. L-aadorat si pe scriitorul Erich Maria Remarque, desi nu au intretinutraporturi sexuale (din cauza impotentei lui, pe fondul alcoolismului). Larandul sau, a fost iubita de foarte multi barbati, printre care s-anumarat si Raf Vallone; nu este de mirare ca a fost intotdeauna victimainvidiei femeilor. Ironia sortii a facut sa nu fie fericita in plansentimental. Barbatul vietii ei, Jean Gabin, s-a insurat cu o altafemeie.
Pe monstrul sacru al cinematografiei franceze l-a cunoscut laHollywood. Ii dadea lectii de engleza, in vederea turnarii unui film. L-aiubit cu pasiune, chiar si carnal, cu toate ca era de o gelozie feroce sio batea. Suporta orice durere, fiindca agresivitatea raspundea idealuluisau de barbat. Dar nu a putut anihila simtul datoriei conjugale. Suparatca refuza sa divorteze, Gabin se insoara. Ultima poveste de dragoste aMarlenei il are ca erou pe dirijorul Burt Bacharach. Strabat impreunalumea, pana la mijlocul anilor '60. O noua despartire, profesionala sisentimentala, i se pare extrem de cruda. Un rol important in viata ei iljoaca si Louis Bozon, un animator francez de radio si televiziune. Isiimpart viata impreuna, aproape 30 de ani.
La inceputul anilor '70, actrita incepe sa aiba probleme cupicioarele. Aparitiile sale in public se raresc. Trece prin dificultatifinanciare si se izoleaza de lume. Necazurile se tin lant: isi rupe unpicior, cade pe scena, la Sidney, si-si fractureaza femurul drept. Aparepentru ultima oara pe o scena de music-hall la sfarsitul anului 1975. Inanul 1976, ii moare sotul, la ferma din California. Imobilizata intr-unscaun cu rotile, nu ajunge la inmormantare. Tot in '76, se stinge dinviata si cel mai scump barbat din viata sa: Jean Gabin. Cu acest prilej,declara cu amaraciune: "Sunt vaduva pentru a doua oara".
Doi ani mai tarziu, accepta cu greu sa joace in filmul "Doar un gigolo"de David Hemmings, pentru un onorariu uluitor. Dar ghinioanele nu-i daupace. Cade in baie si-si fractureaza un os de la sold. Paraseste definitivscena si isi impune recluziune. Nu mai vrea sa faca miscare. O coplesesteo "mica" slabiciune: alcoolul. Isi ineaca singuratatea in sampanie, apoiin whisky. In final ajunge la vin si ceai. Dar nu depaseste masura. Are unextraordinar simt de conservare. In afara de alcoolism, a fost banuita dehomosexualitate. Desi ii placea sa se imbrace barbateste si a lansat modamonoclului - devenit semn de recunoastere pentru lesbienele berlineze -nu a recunoscut niciodata ca si-ar fi "iubit" semenele. Depunea plangeriin justitie, in caz ca apareau astfel de insinuari in presa sau in unelecarti. De altfel, in timp, devine o procesomana.
Stralucitoarea stea a cinematografiei mondiale se stinge de pe cerulvietii pamantene - insingurata si fara Dumnezeu - la 6 mai 1992, inapartamentul ei parizian, in timp ce Louis se afla in Grecia. Nu aavut niciodata un sentiment al familiei prea dezvoltat. Oferea cadourinepotilor, comunica zilnic cu fiica, dar nu-i chema langa ea. Sicriul saua fost acoperit cu trei drapele: al Frantei, la serviciul divin din "LaMadeleine", al SUA, in timpul transportului in Germania si al Berlinului,la inmormantare.